ultimile mele doua portrete …Simona eclipsa si Serban D

Inima mea nu produce expertize

Si nici rapoarte de constatare

Si poate de aceea nu-mi cunosc propria stare

Nu tine contabilitatea emotiilor niciodata

Si nu a platit impozite vreodata…

 

Si astfel nu pot afla nicicand adevarul;

Si nici cum mi-as recunoaste alesul!

Nu am pe cap de lista vrun urmarit penal

Ce mi-ar fi sustras inima in mod original.

 

Si nu pot condamna pe nimeni sa ma iubeasca…

Caci absolut toti vor ajunge sa ma ureasca…

Si nu pot tari fara statistici sentimentale

Caci prin creier imi trec idei si ganduri mortale

Si viata s-ar  desfasura dincolo de ratiune

Daca mi-as lasa inima sa guverneze cu pasiune.

 

Si poate nu am  cutremura instantele supreme–

Ale Inimii mele insangerate, cu mii de cauze imature

Si nimic nu mi s-ar parea prea devreme

Caci viata e scurta si nu merita irosita de vreme.

 

Si inima mea incapatanata da verdicte

Pentru miile de esecuri de mine comise

Detinuta in Inchisoarea inimii mele-ndurerate

Inculpata fiind de neimplinitele mele vise

 

Si durerea emotiilor se exprima in lacrimi grele

Ce le simt pe pielea fetei mele, tot mereu.

Si gandesc mereu la modul acela absurd si greu

Si toate astea insumeaza suferintele mele.

 

Si inima ce doreste  sa fac ce vrea

Este impiedicata de legislatia ratiunii

Si chiar  de as gasi o unica stea

Tot am supune-o inimii, nu natiunii.

 

Si legea inimii este crunta si rece

Chiar de -n mintea ta ilicit se petrece

Acel prejudiciu adus destinului tau

Ce-l condamni doar la ceea ce e mai rau!

 

Este trist sa te impotrivesti iubirii

Pentru a simti gustul amar al nefericirii

Si nu ar avea rost sa respectam acaesta lege

Caci din asta, numai cu durere ne-am alege.

 

Si viata si gandul si  mintea te mint

Doar inima si sufletul fac  ceea ce simt…

Si drumul creat de ele doua va putea 

Sa te faca sa zambesti ca ceea mai mandra stea…

 

Zambeste si nu te lasa doborata

De crunta lege a ratiunii adusa

Ce reduce tot ceea ce este uman

Si nu te ajuta sa poti tari normal.

 

Si schimba legsilatia dura si restransa

Ce de trupul tau propriu ai fost stransa

Deblocheaza toate iesirile catre frumos…

Iubeste, daruieste si nimic nu va fi dureros!

 

20:25pm

8.06.2008

de Popescu Mihaela

 

 

Iubirea are mii de fete necunoscute

Toate fiind atat prezente, cat si trecute

Precum toate zilele ce au fost si vor fi

Iubirea nicicand nu se va sfarsi!

 

Si poate ca vantul ce strabate nefericirea

Ar putea distruge esenta si iubirea…

Insa noi doi vom lupta

Pentru a putea asta a evita.

 

Si fiecare secunda din noptiile nesfarsite

In care transpiram emotiile simtite

Creaza esenta iubirii interminabile incepute

Ce viata de cuplu va putea sa ajute!

 

 

Sclipirea privirii tale incantatoare

Apare precum o alba raza de soare.

Ce in inima  mea picteaza culaore

Si intregii mele vieti ii daruieste savoare!

 

Si gandul unei despartiri imprevizibile

Creaza uneori puternice rani vizibile.

ce pot fi tratate cu mii de cuvinte de amor

Cu mii si mii de cuvinte si fapte ce le ador !

22.31 pm

07/06/08

by Popescu Mihela

 

 

 

Mii de senzatii tulburatoare

Ii dau simplei, mele vietii culoare

Si chiar si de soarele acum doare.

Aceasra iubire devine  arzatoare

 

Si fiecare adiere de vant

Te aduce pe trupul meu

Si prin fiecare cuvant

Atragi atentia mereu .

 

Si ploaia care cade usor

Imi da senzatia de ceva nou

Simt ca plutesc, ca zbor

Si fiecare secunda, se repeta dinou.

 

Si razele arzatoare  solare

Ne infierbanta trupurile goale

Si chiar de poate ni se pare

Suntem rosii si n-avem culori pale.

 

Si pasii ce se scurg sub noi

Asa cum au cazut mii de ploi

Traseaza tariectoria fericirii

Initializand drumul iubirii.

 

Si saruturile aprind felinare

Pe strada noastra proaspata asfaltata

Si chiar de gropi, inca n-are

De dureri nu vrem a fi patata.

 

Si drumul nostru luminos contureaza

O iubire unica ce vesnic se pastreaza

O iubire pentru care nimic nu conteaza

O iubire ce nimeni nu o reglementeaza!

22.20 pm

07.06.08

Popescu Mihaela

Lasa-ma sa-ti ating sufletul umbrit de atingerea noptii

Din care se nasc atatea dorinte, atatea vise si mii de emotii.

Lasa-ma sa gust savoarea buzelor tale voluptoase

Si sa le amestec cu acele senzatii original de frumoase.

 

Si lasa-ma sa-ti fac  inima sa  sparga barierele iubirii

Sa te faca sa plutesti in universul unic al fericirii.

Sa zbori prin  raiul miilor de senzatii interzise…

Din acele zari ale iubirii, ale noptilor vechi promise.

 

Lasa-ma sa-ti pictez trupul cu amprente de buze,

Sa construiesc o pictura invidiata de mandrele muze.

Lasa-ma sa ma contopesc in trupul tau infierbantat

Sa traiesc acel sentiment extaziant, excitator, minunat!

 

Lasa-ma sa te surprind cu flacara iubirii mele

Sa te fac vedeta unica a variatelor vise ale mele.

Lasa-ma sa traiesc iubindu-te numai si doar pe tine

Si astfel voi simti ca ma trait cu adevarat si bine.

By Popescu Mihaela

3 iunie 2008

22 36