Ultimele portrete
Strop de iubire
Un strop de iubire se scurge din inima mea chinuita
Ce de crunta si dureroasa ta iubire -ndiferenta a fost lovita
Ultimul strop de iubire si ultimul gand de fericire
Din stratul adanc ce inima a numit-o pentru tine:Iubire!
Te-am asteptat vreo 20 si ceva de ani, mereu
Si crede-ma ca mi-a fost extrem de greu
Si aproape credeam ca tu nu poti sa existi
Pana ce ai aparut zambind cu ochii tai tristi.
Si l-a inceput n-am vrut sa cred in iubire
Apoi gesturile tale m-au purtat spre scurta fericire
Spre ploaia de cuvinte si vise asternute in vant
Pierdute si zdrobite de adancul si tacutul tau cuvant.
Iara acum repede am renuntat la tine
De teama sa nu-mi dipara bunatatea din mine
Ca sa nu -mi omori ultimul neuron din creierul inimii mele
Ce s-a restrans, zdrobindu-se de zidul nepasarii tale grele.
Am plans de ciuda ca ti-am acordat iubire
Si n-am putut sa primesc decat scumpa amagire.
Ce scurta pare a fi iubirea, trecatoare
Se rupe repede si nu mai ajunge a fi mare.
Se poate ca poluarea sa ne fi intrat in suflete
Suntem distrusi de mii si mii de dure cugete
Si poate ca am putut distruge toate greselile comise
Dupa ce toate vorbele si faptele au fost zise.
Te-am iubit, si nu mai vrea sa te mai iubesc
Imi doresc din tot sufletul sa pot sa te uresc
M-ai vindecat de un suflet ranit si frant
Pentru a-mi sustrage ultimul juramant.
Iti spun adio si sper sa nu ne mai vedem niciodata
Caci s-a distrus tot ceea ce puteam sa avem
Si sper ca data viitoare cand ma mai indragostesc
Acel barbat sa fie bun, si eu sa nu ma mai ranesc!
22:06
19.06.08
Popescu Mihaela
Posted in poezie | Tags: strop de iubire
Dezamagire din partea ta
Dragostea cuprinde doar un strop de iubire
Caci ea este plina de regrete si neimplinire
Iti ofera iluzii si miliarde de incerte dubii
Si toate aceste sentimente nasc mii de confuzii.
Atunci cand iubesc si sufletul il deschid
Si gheata din suflet devine un cald lichid
Ajung mereu cu sufletul in paragina
Si nici ce ai spune intr-o luna nu ar lua o pagina!
Uresc indiferenta si comoditatea ta dubioasa
Care a distrus aceasta poveste de iubire frumoasa
Acest inceput ce a fost aproape de sfarsit
Aceasta durere pentru cel pe care l-am iubit
Si nici nu stii cat de greu mi-a fost
Sa nu imi creez acest sentiment anost
M-am straduit din greu sa evit aceste iluzii
Dar gesturile is saruturile tale au nascut deziluzii
Si mi-am dorit mereu o iubire frumoasa
unde rar sa existe aceea vorba dureroasa
Mereu mi-am dorit sa fiu apreciata
Si sa primesc atentia ce cred ca-i meritata.
Si daca nu ai stiut sa ma iubesti
Iti doresc totusi sa poti, sa reusesti
Si poate candva sa poti fi fericit
Si niciodata sa nu fi dezamagit.
Dezamagirea mea este foarte mare
Asa cum recile raze calde de soare
Imi ingheata sufletul -ndragostit
De dureroasa iubire ce am simtit
21.58
!9 .06.2008
Popescu Mihaela
Posted in poezie | Tags: dezamagire
2 in 1
Sunt un sofer ce goneste nebuneste
Pe autostrada trupului tau incins
Si cred ca autovehicolul limbii te iubeste
Si cred ca de buzele tale a fost prins.
Esti un miracol cu suisiuri si coborasuri
Esti o frumusete de zambete abstracte
Si te-as supune la mii si mii de dusuri
Si la alte mii si mii de fapte….
Si iubirea mea s-a prins in visele tale–
Culori ale fericirii ce par a fi ale tale
Si nimic nu ne va mai putea separa
Si nimic nu n-ar mai putea supara
Suntem 2 in unul si unul in doi
Astfel si in acest mod ne iubim noi
Suntem impreuna si nedespartiti
Vesnic amanti si mereu fericiti!
15.06.2008
12 41am
POPESCU Mihaela
Inima ranita
Inima mea este violet
Plina de echimoze, e suspect…
De indiferenta ta apasatoare
Ce de sentimente e distrugatoare…
Si simt atatea exoratii adanci
Cum se lovesc de ale nepasarii stanci
Si mii de dureri de cap
Ce de tine si ele numai scap
Si atatea hemoragii interne
De vise si de iubiri eterne
Si atatea ganduri pierdute
Pe ale nepasarii vise asternute
Si atatea gesturi oarbe fara amor
Caci ale tale fapte ma dor
Si nu cred ca voi mai lupta
Si nu cred ca mai pot fi a ta!
Nu e usor sa te lasi invins
Cand de focul iubiri esti prins
Si nu e frumos sa arunci totul
Sau sa incerci sa stingi focul.
Si nu suport oamenii ce se joaca
Cu mine si cu a iubirii flacara
Si nici n-ar putea sa-mi placa
Adancile urme din vremea sacra/
Te iubesc chiar de nu-mi doresc
Si n-as putea sa te uresc
Esti poate tot ce imi doresc
Insa simt ca am sa gresesc.
Inima mi-a fost ranita
Caci am fost urat iubita
Nu ai stiut sa ma pastrezi
Nimic nu este asa cum crezi.
14 iunie 2008
Popescu Mihaela
Posted in poezie | Tags: deceptie, inima ranita








