O frunza se pregateste sa intampine aventura vietii ei, isi ia avant si asteapta suflarea vantului zbuciumat, eu privesc in jurul ei si observ lacrimile pline de culoare de toamna. Vantul bate, si frunza zboara puternic, cauta ca drumul ei sa fie cat mai lung pana ce va atinge pamantul si va deveni covor pentru picioarele noastre si va astepta toamna. Frunza ajunge pe Pamant. De acum se afla intr-o alta lume, din pacate acum toti o pot calca in picioare, nimeni nu o va ocoli, doar vantul o mai poate feri din calea celor care nu cred ca si ea exista. Acum este o frunza ruginie, nici macar nu mai este verde ca pe vremuri, este ca o persoana pe care nu o mai privesti si nici nu crezi ca mai exista. Peste drum, era o floricica mica, galbena, ea avea grija sa nu isi desprinda radacinile si sa fie purtata de vant . Floricica era frumoasa, de data aceasta frunza nu o mai privea ca atunci cand se afla in copac, acum a observat floricica in adevarata ei splendoare.
Logica : oamenii sunt ca frunzele si viata este precum sunt anotimpurile, insa din pacate, abia atunci cand observam ca nu mai avem mult timp si nu mai avem multe alternative ajungem sa privim simplitatea frumoasa si naturala a vietii. Lucrurile mici sunt cele care pot schimba marile drumuri ale vietii.:)
Toamna este fermecatoare prin ninsoarea de frunze galbene-ruginii, verzi-aurii si rosietice care se astern pe pamintul reavan la fel unui covor colorat.Vintul tomnatic si racoros indeamna frunzele la dans, la care ele nu se gindesc mult si indata incep sa danseze.
Pe dealuri, pe cimpii, in padure si in livezi totul capata o nuanta ruginie.In padure nu se mai aud trilurile fermecatoare ale pasarilor, deoarece ele au plecat deja si de rind cu ele au luat si cintecele lor nemaipomenite.Dar totusi padurile nu au ramas pustii fiindca copacii sunt inconjurati de o multime de frunze multicolore.Pe linga toate acestea se mai aude si murmurul izvorului din mijlocul padurii.
Regina Toamna este zglobie si aurie asemeni unui chihlimbar, harnica si darnica ca furnica si albina caci ea ne umple hambarele in fiecare an cu toate bunatatile ei.
Unele animale se pregatesc pentru iarna ca sa hiberneze, iar altele isi decupeza hrana pentru intreg anotimp.
Peste dealuri, cimpii…peste tot rasuna galagia oamenilor care au venit acolo dis-de-dimineta sa stringa roadele toamnei.In vii totul a ramas pustiu dupa ce oamenii au strins poama, struguras cu struguras,
bobita cu bobita fiind aduse acasa si puse in poloboace.Afara in butoaie fierbea vinul spumos si cald. In livezi fructele striga una mai tare ca alta ca vor culese deoarece sunt foarte zemoase si dulci ca iti lasau gura punga si iti venea sa le maninci pe toate.Dar cel mai tare striga o para care ramasese singurica intr-un copacel ramas fara straie.
In curind vor incepe sa se faca araturile de toamna si se va porni semanatul cu naiul urias al Reginei Toamna recolta pentru anul care va urma sa vina.
n răcoarea dimineţii, pădurea părea de aramă, poleită de razele timide ale soarelui. Toamna târzie îşi îngrămădea norii negri şi mişcători deasupra muntelui.
Pe pământul amorţit cad miresme stinse si frunze vestejite. Vântul adie uşor prin livezi, împrăştiind arome dulci şi amărui. Se simte parfumul îmbietor al fructelor coapte.
Liniştea se înăbuşă în sunetul cristalin al râului. În curând nu se va mai auzi nici zumzetul insectelor.
Toamna se sfârşeşte pe nesimţite, ascunzând tainic mistere. Câmpiile şi grădinile se usucă, lăsând în urmă poveri grele.
Copacii şi-au pierdut podoaba, iar frunzişul ruginiu este aşezat în tot codrul. Fiecare frunză îmi şopteşte fericire; bruma argintie a împodobit grădina, iar gâzele plăpânde amorţesc de frig. Vin nopţile răcoroase, iar frigul se lasă uşor, spulberând tainele ascunse ale toamnei.
Multumesc Cadar Katalin pentru comment-uri..voi preciza ca la postul asta sa se citeasca si comentarile minunate si la fel de frumos si metaforic exprimate.
Pentru mine toamna este un anotimp special. Pentru mine toamna a insemnat mereu schimbare, toamna este un nou inceput, toamna imbratiseaza mantia alba a iernii.Ador acest anotimp plin de frumusete si plin de culoare. De fiecare data cand toamna apare cad toate frunzele din sufletul meu, toate acele intamplari si experiente din care pot invata ceva, citesc frunzele ce cad in sufletul meu si ma pregatesc sa pun in aplicare lucrurile noi invatate din ele. Toamna ma purifica si imi da sansa unei autoanalize profunde. Toamna ne goleste de tot ceea ce este trecut si pierdut, lasandu-ne sa ne umplem sufletul si simtirile cu puritatea si racoarea iernii care aduce odata cu ea bucurie, adunarea familiei si multa speranta si ganduri bune pentru anul ce urmeaza.
Foarte frumos!