F=fata’

b=baiatul

 

 

F:

Cine te crezi sa ma privesti?

Cand de fapt tu nu ma iubesti?

Nu doresti nimic legal

Sit e crezi mereu genial!

 

B:

Si  tu esti atat de cuceritoare

Ma atragi esti zambitoare..

E logic, chimic si patrunzator

Iubirea naste acest dulce fior

 

F:

Vai, draga Domnule, ce replicati!?

Din carti de oameni invatati?

Ce inteligenta debordanta aveti…

Ce ai putea sa ma  mai inveti?

 

Caci vad ca vrei sa pari puternic

Si de fapt nu posezi nimic

Si daca poate am fi impreuna…

N-am putea vorbi , ne-am uita la Luna.

 

 

B:

Vai Dominisoara, te inseli profund

Eu intr-un univers unic ma scufund

Poate ca nu sunt barbatul Perfect

Si sigur,…am si eu al meu defect!

 

Poate iubesc mult si neconditionat

Orice persoana ce m-a acceptat

Insa nupot sa te mint fraudalos

Dar pot sa iti vorbesc frumos.

 

F:

Frumos, limbaj ati abordat

Este concret si nevinovat..

Este cu adevarat o mare minciuna

De aceea calitate:cea mai buna!

 

Adevarul mincinos si minciuna adevarata

Au fost create ca o pereche prea minunata!

Si nimic nu este mai frumos si mai  tulburator

Decat sa minti cu acel  zambet incantator.

 

Si daca inseli sotia ori prietena cumva..

Ce pretexte  ii vei putea prezenta??

Cumva lipsa pantalonilor va reprezenta,

Accidentul tau de a o insela?

 

B:

Nu, nu intelegi motivul meu

Nu sigur… nu sunt eu un zeu!!….

 

F:

Adica ce motiv aveti sa mintiti ?

Ati putea sa-mi marturisiti?

 

B:

Avem o teama de adevar, e cert…

Din cauza acestui univers incert

Minciuna traieste pentru a proteja

Ceea ce s-ar putea oricum afla.

 

De Popescu Mihaela

 

 

Ps: presimt ca aceasta poezie va continua…nu cred ca este tot dialogul …