Pamantule, ce faci mai traiesti?

Prin  praful din Bucuresti ?

Mii de tone de nisip

Se astern pe al tau chip!

 

Si cand toti privesc spre cer

Se afunda in gropii si cer—

Celor care ii conduc, de sus

Sa fie si ei mai supusi

 

Cate gropi si cata dezordine

O Romaine fara ordine

Unde totul este cumparat de banii

Mai putin sanatatea, iubirea si anii

 

Te simti mult mai sarac

Atunci cand nu ai parc

Te simti zilnic dezgolit

De copacii ce au pierit

 

Te simti singur si neajutorat

Cu acest popor needucat

Ce nu stie sa pastreze

Cei verde sa protejeze

 

Te simti ca un singuratic

Sub un cer  de stil lunatic

Si totul este haotic

TImpul trece: tac tic!

 

Este un sir fara profunzime

Numit al populatie cruzime

Cum  ucid atatia copacii

Ce ar putea sa le fie frati

 

Oare cand se va schimba

 Prin parcuri ne vom plimba

Aer curat vom respira

De toate ne vom bucura!

 

 

Ora 14 26

LA multi ani ,terra!

de Popescu Mihaela